Aţi întâlnit persoane care acuzau stări de frică în situaţii care vouă vi s-au părut absolut exagerate? Ba din contră, unii mai cârcotaşi parcă le-ar fi testat şi mai tare această frică catalogată ca fiind absurdă, introducându-le un păianjen de cauciuc în buzunar sau forţându-i (exagerat vorbind) să urce pe podul înalt, de unde parcă nu mai avea acelaşi farmec apusul fără partener(ă). Ooo!!! Sau unii cu tendinţe borderline, îşi pregătesc “arsenalul” cu multă satisfacţie şi precizie: ” Ia uite Vasilico ce ţi-am pregătit! O injecţie să-ţi treacă toată supărarea pe mine!” Şi împreună cu prietenii, Mitică izbucneşte în hohote de râs de fetiţa cu 2 codiţe (cu frică de seringi şi injecţii), acum devenită domnişoară.
Aşa cum v-aţi dat seama deja, vorbim depre FOBIE, care este o “frică puternică, iraţională însoţită de manifestări psiho-fiziologice care se declanşează în prezenţa unui stimul (obiect, animal, persoană) sau într-o anumită situaţie, frică, care afectează întreg comportamentul şi conduita persoanei şi care, pe termen lung poate duce la inadaptare pe plan profesional sau social”. (p 9,Laurenţiu Mitrofan, 2012,Compendiu de fobii). În astfel de situaţii, persoana nu îşi poate controla reacţiile invadate de teamă, nu înţelege sau nu îşi poate explica frica, însă conştientizează faptul că frica ei este excesivă şi nejustificată, caracteristică ce diferenţiază fobia de tulburările anxioase. Individul care nu este conştient de natura fricii lui (excesivă şi nejustificată) poate avea o tulburare de tip delirant şi nu fobie specifică.
Revenind la titlul articolului nostru de astăzi, – fobia socială sau “sociofobia este teama de societate sau de oameni, în general având ca simptom central evitarea. Fobia socială este una din cele mai dificile de identificat fobii, invalidând subiectul atât pe plan personal cât şi profesional. Astfel, fobia socială este frica extremă de a interacţiona cu ceilalţi, de a fi evaluat, criticat, stânjenit în public (p. 188,Laurenţiu Mitrofan, 2012,Compendiu de fobii)); aici facem referire la teama de a face greşeli, de a se face de râs, de a fi judecat, de a mânca în public, de a se exprima în public, de a merge la toalete publice etc., motiv pentru care aceste persoane evită aceste situaţii.
Fobia socială îşi are originea într-un eveniment psiho-traumatizant cu semnificaţie, impact mare în sfera emoţională a individului cum ar fi, de exemplu, momentul în care s-a râs de individ în public. Ea debutează cu precădere în copilărie şi la adolescenţă, sau chiar la vârsta maturităţii, între 15 şi 32 ani, ea dezvoltându-se de-a lungul anilor. În unele cazuri, se întâmplă ca un eveniment să fie decisiv pentru această tulburare, părinţii putând avea o influenţă majoră asupra acelora care dezvoltă fobie socială, având ca exemplu pe aceia care au puţini prieteni sau care au un comportament submisiv, şi indirect, copiii preiau din comportamentul lor devenind anxioşi-evitanţi.
Simptomele fiziologice ce însoţesc fobia socială sunt:
- Palpitaţii
- Ritm respirator accelerat
- Tremor
- Transpiraţie
- Nevoie de a micţiona
- Crampe intestinale alternând cu diaree
- Vomă, în unele cazuri
- Dificultăţi mari de vorbire
- Dilatarea pupilelor
- Percepţia obturată
- Piloerectia (ridicarea părului de pe corp)
- Roşeaţa feţei, gâtului, urechilor şi pieptului, în unele cazuri
De asemenea, persoanele cu sociofobie acuză dureri de ceafă, gât, umeri, înţepături în piept, gol în stomac şi uneori senzaţia extrem de presantă de a urina. Aceştia se tem frecvent de propriile reacţii, se tem că mâinile le vor tremura atunci când mănâncă sau când scriu şi ca urmare, vor avea tendinţa să evite pe cât posibil restaurantele, băncile, ghişeele publice etc, după cum afirmă cei doi autori în lucrarea aparută sub ingrijirea dnei Iolanda Mitrofan-Compendiu de fobii.
Există 4 tipare de manifestare de tip sociofob în plan interpersonal, prezentate de către Ariel Stravinski în 2007, după care ne putem ghida (şi nu dignostica) pentru a recunoaşte o persoană cu sociofobie:
- Caută siguranţă în a fi plăcuţi
- Evită conflictele sau eventualele conflicte (pe care ştiu că le-ar pierde), fiind submisivi
- Fac tot ce le stă în putinţă pentru a nu greşi, pentru a nu-şi periclita viaţa
- Fac tot posibilul să nu iasă în evidenţă, rămânând în umbră
Una din diferenţe între fobia socială şi stările anxioase este aceea că în cea dintâi, individul încearcă să mascheze manifestările fizice ale fricii purtând ochelari fumurii, şepci, gulere lungi, make-up. Unii sociofobi apelează la alcool, medicamente sau chiar droguri pentru ameliorarea fricii, fapt ce conduce la dependenţe şi/sau alte probleme fiziologice. Astfel,în urma studiilor efectuate în 1999, mai mulţi cercetători (Himle J.A., Abelson J.P., Haghightgou H., Hill E.M., Nesse R. M., Curtis G.C.) au evidenţiat relaţia bidirecţională care există între alcool şi fobia socială, astfel cele două se potenţează şi se amplifică reciproc. Prezenţa acestui diagnostic mai poate fi asociată şi cu dificultăţi la locul de muncă, absenteism repetat, scăderea eficienţei şi productivităţii atât în societate cât şi în mediul profesional, concediere frecventă la locul de muncă, creşterea şomajului, dependenţă financiară de cei apropiaţi, după cum ne dezvaluie aceeaşi autori români menţionaţi anterior.
Din păcate, fobiile sunt confundate deseori cu probleme somatice, fiziologice şi nu se cunoaşte faptul că acestea sunt probleme emoţional-psihologice, drept pentru care nu se solicită ajutor terapeutic. Un alt motiv pentru care nu se solicită suport este acela ca oamenii nu acceptă ideea ca ar putea suferi de o problemă de natură psihologică asociind-o cu starea de nebunie sau, pur si simplu nu cunosc tipurile de tratament disponibile. De cele mai multe ori, este utilizată terapia cognitiv-comportamentală, hipnoterapia şi programarea neurolingvistică (NLP) în tratarea fobiilor. În cazurile fobiilor cu caracter dezadaptativ asupra persoanei este necesar tratament farmacoterapeutic, dublat de şedinţele de psihoterapie.
Bibliografia: L. Mitrofan, S. D. Dumitrache, Compendiu de fobii, Bucureşti, 2012, Editura Sper