Psiholog/Consilier scolar
Când eram în liceu, auzisem că există un psiholog în scoală …URAAA!!! Ce bucurie pe capul meu! Știam că psihologul te ghidează în viată iar eu, cum aveam nevoie de putină… puțin mai multă ghidare… am dat fuguța la cabinet. Vai ce supărată eram că nu știam încotro să mă îndrept (deși mă îndreptasem deja), dădusem examen pentru admitere la cel mai bine cotat liceu din oras, profil limbi străine, fusesem admisă așa cum mi-am dorit; „…dar stai că nu știu dacă am făcut bine că nu m-am dus la chimie-biologie că mă gândesc –daca ar fi mai bine să dau la medicină? Ia uite, că nasa e la medicină și îi place foarte mult; așa, la fel și eu sunt foarte indrăgostită de chimie…Oare e bine? Oare e bine că am ales acest profil? Totuși, profilul real e mai respectabil și mai de viitor… Măi să fie!… „ (adolescența bat-o vina!:)) Și uite așa am dat buzna în cabinetul dnei psiholog, fără programare, fără nimic –„ăăă Bună ziua dna psiholog, am auzit că sunteți aici pentru noi elevii.. Știți, eu am o problemă! Mă frămantă multe chestii…(se făcuseră multe) Sunteți ocupată?” (dânsa, fiind cu vraful de hârtii, dosare și condica pe masă că… d-eh psihologul se ocupă și de hârțogărie…multăăă chiar, dacă n-ați știut)…M-a invitat în cabinet. Și ce credeți? A fost mai simplu decât aș fi crezut!
Am discutat vreme de mai bine de-un ceas, după care am răspuns la un chestionar de interese („pe calculator, dle, nu oricum! ”)! Și uite așa am ieșit eu ca nouă de la dânsa din cabinet, cu un Eu mai întărit, cu o altă dispoziție, încantată, încrezătoare și gata de lucru pentru viitorul meu.
Cât a contat pentru mine acea întâlnire nici nu vă imaginați! Atunci a fost prima dată când mi-am spus: „Psiholog mă fac!” Iată ce rol decisiv a avut dna psiholog în viața mea de tânără adolescentă (încă de la prima ședință și-a pus amprenta)! M-a ajutat nesperat de mult în procesul meu de auto-cunoaștere, m-a ajutat să îmi conștientizez calitătile și punctele mele slabe, m-a ghidat în clarificarea valorilor (habar n-aveam eu atunci ce e o valoare) și a intereselor mele. Cu ocazia asta, îi transmit salutările și mulțumirile mele! (dânsa se știe- L.D.)
Așadar, dragii mei părinți cultivați ideea frecventării psihologului și a faptului că, în momentele resimțite ca fiind dificile, de frământări interioare, crize de identitate, copiii si adolescenții se pot adresa și către o terță persoană, psihologul școlii de care aparțin. Putem astfel, corecta împreună imaginea distorsionată legată de sprijinul psihologic, contribuind implicit la creșterea calității vieții societății în care trăim.
Acolo unde, din păcate nu există un consilier școlar, foarte multe din dificultățile, necesitățile elevilor nu pot fi soluționate!
Normele Ministerului Educației impun existența unui număr de 800 de elevi instituțiilor de învățământ care solicită înființarea unui cabinet de asistentă psihopedagogica!
Dacă unitatea de invatament nu întrunește condiția unui efectiv de 800 de elevi, dar solicită înființarea unui cabinet, atunci există posibilitatea înființării unui cabinet interșcolar, care este adresat mai multor unități școlare pentru a îndeplini efectivul amintit anterior.
Solicitați acest lucru direcțiunii școlii de care copilul dvs. aparține pentru o dezvoltare armonioasă a elevului, adică a copilului dvs. !
Ce vă poate oferi Consilierul școlar ?
- sprijin în orientarea scolară și profesională prin activitatea de consiliere vocatională
- suport în procesul de optimizare a invătării în acord cu tipul de inteligentă specifică dvs.,
- suport pentru probleme emoționale socio-afective (conflicte interioare, imagine de sine scăzută, stres școlar, familial sau emoțional, timiditate excesivă, probleme de comunicare, relații conflictuale cu colegii, părintii sau profesorii)
- promovarea programelor de educație pentru sănătate și toate aspectele pe care le presupune procesul instructiv-educativ, consilierul școlar fiind un specialist în educație, de regulă licențiat în psihologie, în științele educației sau științe socio-umane.
Dacă ajungi la psihologul școlii (Tu, elev sau Tu, părinte!), nu ești nici nebun, nici ireparabil! E adevărat, din păcate că, elevii sunt trimiți la psihologul școlii după ce i-a făcut capul tăndări profesorului (în sensul figurat, evident) că Na.. nu mai știe ce să facă cu el! Din nefericire, și profesorii (nu toți Slavă Domnului!) au rezervele lor în ceea ce privește rolul și utilitatea consilierului școlar, motiv pentru care i se dă multe de completat, dosare, planificări că „doar oricum ia banii degeaba! Dă-i multe dosare și dosărele că… doar oricum elevii ăștia nu-s buni de nimic!”… Așa-i când subestimezi valoarea psihologului și a elevului…dar să sperăm totuși că, poate evoluăm și noi și mai schimbăm mentalitatea asta de doi bani și nu numai…
Așadar, la psiholog nu se ia copilul de urechi, nu se ciufuleste și nici nu se izbește de niciun perete să- i intre mințile în cap. Mergeți dragi părinti și/sau trimiteți-i – dvs. domnilor profesori la psihologul școlii (dacă nu, particular), fără nicio ezitare și spuneți-i că nu-l mănancă nimeni și nici nu trebuie să ia toate testele.
Pentru părinții mai prevăzători: nu vă faceți de râs că nu l-ați crescut bine (l-ați crescut așa cum ați știut mai bine), nici nu vă judecă nimeni ba din contra- ne dorim să vă oferim suport pentru o societate mai bună, mai sănătoasă.
„Nu merg la psiholog că mă evaluează! Cine știe ce-mi iese!”
„Nu mă duc la psiholog! Ce? Eu nu știu să mă descurc singur?”
„Nu mă duc la psiholog domle că nu-s nebun!”
Haideți impreună să schimbăm mentalități! Share please! 🙂